O curte interioară transformată în restaurant cu faţade de căsuţe desenate, felinare şi muzică italiană. Un bistro cu mese de lemn şi vedere spre catedrală, pahare stilizate pe pereţi şi meniu scris cu cretă afară. Un restaurant în casă – monument de arhitectură, prietenos, cu terasă în curte şi plante agăţătoare. Un local cu mese şi scaune înalte, cu vedere la bucătarii cu tigăi orientale, desene în cretă colorată şi poze din Nepal. Un bistro cu flori, cheese cake, cafeaua lui Clooney şi radiouri de pe vremea bunicilor. E frumos.
E bine să ai opţiuni de ieşit la masă/cafea în centrul oraşului. Dar nu e de ajuns. Varietatea de localuri, unele cu personalitate şi simpatice, deschise recent în centrul oraşului a mai animat locul. Vreme de doi ani, din spaţiile comerciale din centru au plecat mai mulţi decât au venit şi asta se simte. Unii s-au retras în malluri, alţii au pus pur şi simplu lacăt şi au trecut spre afaceri mai cu soare. Hotărât lucru: retail-ul nu merge în centru. De ce?
Mallurile îşi au rostul lor şi chiar nu puteam să ne aşteptăm să vedem 200 de branduri de îmbrăcăminte atacând centrul. Şi totuşi… În orice oraş european civilizat, centrul are o zonă pietonală. Cu magazine. Cu multe magazine. Sunt branduri ce nu au strategie de stabilit în mall, sunt altele care vor să fie şi în mall-uri, şi în centru. Aştept un H&M, un Peek&Cloppenburg, un C&A (sau orice alte &-uri de genul acesta). Nu zic de vehiculatele Rolex sau Hugo Boss, dar primele trei nume menţionate nu sunt branduri de lux, sunt branduri cu public ţintă de clasa medie (deşi, sincer, nu ştiu exact ce înseamnă asta la noi). Oricine îşi permite să îşi facă o vacanţă într-un oraş de peste graniţe îşi permite să se întoarcă cu nişte lucruri de la astfel de magazine. Şi atunci: de ce nu vin brandurile de retail în centrul oraşului? De ce avem aici – unde s-au făcut şi tentativele acestea recente de pietonalizare – ca opţiuni de rătăcit prin magazine numai second hand-uri, outlet-uri, Honk-Kong-uri şi “Totul la 10 lei”(-uri)? Nu numai că nu vin numele acestea de magazine de unde am vrea să ieşim cu pungi de hârtie, dar în ultimii doi ani au plecat şi mulţi dintre retailerii care au “îndrăznit” să se instaleze aici.
Posibile explicaţii:
- Centrul nu arată aşa cum ar trebui.
- Tipul de magazine existente nu încurajează vecini mai “de vază”
- Preţurile în centru (vânzare/ închirere) sunt prea ridicate
Sau piaţa locală nu e pregătită; cu variantele:
- Clujenii sunt zgârciţi şi nu cumpără
- Clujenii cumpără doar din mall
- Clujenii cumpără branduri de afară (din cauza preţurilor sau doar din snobism)
Între timp, apar tot mai multe vitrine goale, mici tentative de afaceri sezoniere sau, cel mult, câteva terase noi. Preţurile, deşi coborâte în ultimele luni, rămân în continuare prea sus ca să încurajeze proprietari noi (nu o spun eu, ci oameni care chiar au ceva capital să înceapă să caute un loc sau cei care au clienţi care caută un loc). Noroc cu restaurantele care mai colorează locul. Şi noroc că e primăvară-vară. Fiindcă altfel centrul pietonal/comercial al Clujului ar fi tare gri, în ciuda atitudinii de superioritate arborată adesea de clujenii mândri (mai mult sau mai puţin justificat) de oraşul lor.
Articol scris de Kristina Restea
redactor Ziua de Cluj
blog: http://kristinarestea.wordpress.com
Leave a Reply