Grup de Lux

Închirierea unui apartament nu ar trebui să fie la îndemâna oricui. Pe de altă parte, nu orice apartament ar trebui să fie de închiriat. Dacă te plimbi o săptămână prin Cluj-Napoca cu ziarul de anunţuri în mână, rişti să dai peste adevărate „bombe”. Nu e nevoie să stai mult în ele pentru a-ţi da seama că unele emană un puternic miros de naftalină, că bucătăria e mobilată doar de umplutură, iar în baie, igrasia s-a prelins frumos, din colţul unui perete, încercând să îmbrăţişeze întreaga încăpere.

Într-un asemenea hal se află 80% din zecile de apartamente anunţate în Piaţa de la A la Z ca fiind de închiriat. 80% dintre chiriaşi sunt studenţi, cei care vin în Cluj-Napoca din alte localităţi ale ţării. Cei care visează la modern, lux, cultură, curăţenie, dar aceia care ajung să locuiască în „bombe”, astfel încât li se urăşte de un asemenea oraş.

Pe asemenea apartamente, un proprietar nu ar trebui să ceară niciun ban, spunea un bun prieten zilele trecute. Ba chiar ar trebui să ofere ei bani cuiva pentru a le locui apartamentele bătrâneşti, clasice, pline de igrasie şi naftalină.

Studenţii sunt comoara acestui oraş. Fără ei, piaţa imobiliară ar arăta probabil ca în oraşe precum Luduş, Bistriţa sau Făgăraş, dacă vorbim doar de Ardeal. Din acest motiv, nu oricine ar trebui să aibă voie să iasă pe piaţă cu apartamente excrecabile, la preţuri umflate şi bosumflate. Unor proprietari ar trebui să li se traseze o dungă roşie pe CF, ca nebunilor în buletine. Ei ar trebui să afişeze semnul de începător pe uşă, asemenea proaspeţilor şoferi întâlniţi pe şosele, ori să fie banaţi de agenţiile imobiliare.

Într-un oraş european, într-o ţară europeană, există legi care protejează chiriaşul nu doar de eventuale „ţepe”, ci şi de asemenea „bombe”. Mai presus de legi există, însă, bunul simţ al celor care îţi închiriază apartamentul. Un apartament se închiriază la cheie, mobilat, utilat şi dotat cu elementele necesare, care să-ţi asigure un trai decent şi o sălăşluire paşnică. Practic, să te muţi ducând cu tine doar scrumiera, cana şi sucul.

Dincolo de asta, niciodată un proprietar cu adevărat european şi cu puţin obraz nu o să te supună unui chestionar de câteva minute, pe cenţii tăi, de pe telefonul tău, temându-se ca tot tu să nu fii cel care îi vei deranja cumva apartamentul în care nu au investit niciun leu, ştergându-l doar de praf timp de 30 de ani pentru a scoate bani din el. Cine ştie, poate în viitorul apropiat, în România ne vom prezenta la uşa proprietarilor de apartamente cu CV-ul.

„Eşti student?”, „Lucrezi?”, „Sunteţi doi?”, „Sunteţi cuplu?”, „Fumaţi?”… Nu, dar poate ne apucăm.

Radu Neag
redactor Adevarul de Seara, Cluj
www.raduneag.com